Zapada si iar zapada

Fara sa-mi dau seama a trecut timpul. Am uitat de micutul meu jurnal online, in care imi astern gandurile , nazuintele , tristetile si iubirile, iar cu pasi repezi am intrat in 2010, care, din cate am citit si auzit se anunta un an bun pentru zodia mea.

Anul asta mi-am propus sa fiu mai iubitoare (“Daca vrei sa fii iubit, iubeste!” ), mai vesela, mai activa, mai increzatoare in propriile forte, mai mandra, mai frumoasa, mai eleganta si mai cuceritoare. Sa scot maxim din toate combinatiile! (bine zice reclama de la Vodafone ). Si ca totul sa fie complet, vreau sa-mi intalnesc sufletul pereche! ( sper ca si el si-a pus aceeasi dorinta si deja ma cauta  :) )

Dar in cautarea sufletului pereche, inceputul sesiunii si iarna m-a bulversat total. Lucrari, referate, studii de caz , toate acestea se adauga examenelor care ma asteapta. Deja s-au aliniat frumoase pe hartie , intr-un calendar handmade by me.

sursa imagine : aici

Se pare ca anul asta Doamna Iarna se joaca strasnic cu noi. Nu ne da ragaz nici macar o zi si deja incepe sa ningadin nou cu feluri si feluri de fulgi, mai mici sau mai mari. Temperaturi negative, alarmante , total diferite de cum eram eu obisnuita, se anunta la stirile din media, sfatuindu-ne totodata cum sa rezistam frigului fara a ne alege cu o raceala suparatoare.

Desigur ca as fi dorit sa renunt la geaca groasa si la cizmele imblanite si joase ( winter style ) dar se pare ca vremea nu ma ajuta deloc. Zilele trecute, pe frigul naprasnic acompaniat de o liniste suprema, incepuse sa-mi scartaie zapada sub talpi.

Sunetul ma purta undeva, departe,  in amintirile copilariei trecute si aproape uitate, pe cand ma duceam cu colindul la bunici. E ciudat cum unele sentimente, actiuni, senzatii sau ganduri devin elemente declansatoare ale unor amintiri, pe care credeam ca le-am sters din memoria noastra, cand ele de fapt cad undeva intr-un sertar al creierului de unde vor fi extrase la momentul potrivit sau poate niciodata.

Astept cu nerabdare primavara, intaiul ghiocel primit in dar, prima zambila , simboluri ale soarelul, caldurii si naturii. Dar pana cand vremea capricioasa si sesiunea vor lua sfarsit va spun Numai bine si multa sanatate!

Visator

                        “Prezentul e trecut , presarat cu amintiri”

Azi

                         Azi am luat-o de la capat cu facultatea ..timpul nu a fost de partea mea . Ploaie , nori , tristete, singuratate , multe idei ..si putin timp. Poate maine o sa fie mai bine . Mi-e dor de momentele de inspiratie , cand vroiam sa scriu si abia asteptam sa ajung acasa ptr a mai “mangaia tastatura”. Scriu pentru ca e modul meu de a ma descarca, e momentul meu , e jurnalul meu , dar parca gandurile sunt  mult prea timide in fata monitorului.

                        Mi-ar placea sa mai calatoresc putin,  sa mai cunosc oameni, mi-e dor de o seara la biliard, de o ciocolata calda , de o plimbare prin parc , de taxiul luat inapoi spre casa la 7 dimineata )

                      Se pare ca tot ma incapatanez sa cred ca viata e mai mult decat ceea ce vad eu zi de zi. Nu vreau sa ajung peste 5 ani ca ei . Acei oameni care vin obositi de la munca , vor sa doarma , se cearta , nu se pot debarasa de problemele de serviciu sau se complica dintr-un nimic ..

                      Deocamdata ..somn usor! .. si se pare ca (vreau , nu vreau!) maine o iau de la capat .

Nou

                       Am mai imbatranit cu un an in vara asta ..Sunt inca tanara , dar sper ca mai matura .

                       Incerc sa ma redescopar ,  caut in mine forta de a merge mai departe, ma autoanalizez si imi aduc aminte de ce am facut ..e ciudat ca nu-mi pare rau.

                        Renuntasem la mine , la viata mea , ma abandonasem pe mine pentru un “altul”. Asta se intampla cand iubesti . Pierzi notiunea de “eu” si se naste cea de “noi”. Vezi totul la plural, inventezi un viitor “impreuna”, traiesti pentru celalalt, vrei sa-l vezi mereu, sa stii ce face , ce vrea , cum se simte ..

                        Ma predasem … aruncasem toate armele si cedasem . Se prelinge incet pe obrazul meu o lacrima , simt o tristete dar gasesc resurse sa-mi revin. Poate asta e viata mea . Cu bune , cu rele,  zi de zi imi scriu “viata”.

                        Acum vreau sa incep ceva nou. Acum ma vreau pe mine inapoi, pe Sanziana cea veche , care traia in alta lume, unde valorile si principiile sunt altele. Ma reintorc la cum eram, sau cel putin incerc.  O sa fie greu dar cred ca nimeni (niciun barbat) nu merita un sacrificiu de asa natura. O sa incerc sa nu uit de “inima mea”, o sa incerc sa fiu mai selectiva pe viitor si poate ca o sa las mintea sa aleaga urmatoarea data . Pentru ca sufletul meu a dat gres..

Am fost plecata la mare..departare

                       Am fost plecata…la mare ..departare …

                       A fost frumos atat cat a durat dar “tot ce e frumos se termina“. Am cunoscut oameni noi, am invatat ca tb sa traiesc din plin , sa fiu fericita cu ce am dar sa sper la mai mult . Zi de zi ma ambitionez sa stiu mai multe si sa ma autodepasesc. A fost o perioada de relas.

                      Am pasit in o alta tara, cu alte peisaje si alte orase,  am “invatat” alta limba si am imprumutat ideile si simplitatea unor oameni cu alta mentalitate - oameni veseli, cu zambetul pe buze , care vor sa traiasca clipa.

                     Am invatat sa ma descurc singura printre straini, am cunoscut si oameni rai si invidiosi, dar si oameni cu sufletul mare. Am petrecut pana spre ziua, am jucat biliard , am dansat si-am invatat sa joc “tavli“.

                     Pe scurt, am fost in Grecia.

Racita..

                     Credeam ca nu o sa mai ninga . Dar vad ca a inceput iar. De dimineata. Mai intai a plouat, apoi au aparut niste fulgi mici, care mai tarziu au prins curaj si s-au asezat pe pamant . Sper sa nu dureze mult. Urasc iarna…si cred ca si ea pe mine! Mereu zapada apare cand nu vreau, ma face sa racesc, sa alunec pe gheata, sa plang si sa-mi doresc sa vina primavara.   

                      De o saptamana sunt racita . Adica febra, tuse, durere de cap, ochi obositi, durere de ureche , frig, frisoane, stranuturi etc. Si dieta mea a fost una speciala . A inclus muulllttee medicamente , la care se adauga niste bezele colorate si salamul de biscuiti (preferatul meu – cat mai dulce si aromat) .

                       Off … Ma priveam in oglinda, si am vazut niste cearcane cum n-am avut in viata mea ( pana acum) .  Am dormit, dar pesemne nu m-am odihnit indeajuns . Am vazut orice film aveam prin calculator , dar pe care din lipsa de timp il ocolisem : Twilight (super filmul , mi-a placut), High School Musical (cam prea multa muzica ptr gusturile mele), The Mistress of Spices (dragut ),  Accidental Husband ( ehh, joaca si Colin Firth), The Hottie and the Nottie (Paris Hilton joaca prost, nu se implica indeajuns, nu intra in rol). Si acum ma pregatesc sa vad Solstice ) (deci se pare ca are si raceala partile ei bune ….mult timp ptr vizionat filme ).

                     Mi-am dat seama cat de relativ e totul. AZI te simti bine, crezi k lumea e a ta, iar MAINE te rogi sa-ti revii, sa nu ai febra mare si sa nu ajungi de urgenta la spital .

                    Si am mai realizat ca sunt o fricoasa …da ..mi-e frica sa nu patesc ceva , tin mult la sanatatea mea si de fiecare data cand apare o durere , ma panichez , gandindu-ma la ce e mai rau .

                   Deci viata mea e cam gri, si sper sa revina la normal ( un albastru deschis mi-ar placea ) .

Am invatat..

                    Am parasit blogul pentru o vreme . N-am avut timp si nici n-am stiut ce sa spun. Ultimele luni au fost ciudate. Multe trairi, noutati, sentimente, care poate m-au dat peste cap .

                    Anul 2009 m-a prins in mana cu un pahar, semn se zice al veseliei. Problema e ca paharul era inca gol, asteptand atingerea cristalina a sampaniei care se incapatana sa-si pastreze dopul. Am intrat in noul an cu speranta de mai bine, mai bun si mai frumos. Dar totusi cam trista, dezamagita si fara incredere in viata si in oameni. Am revenit la vechea mea idee :”Increderea se castiga“. Avusesem incredere o perioada de vreme in toti cei din jurul meu. Orice necunoscut avea parte de increderea , ajutorul si stima mea. Toti erau considerati buni, cu sentimente frumoase etc. Eeei…am revenit la “normal”.

                    2008 a fost anul in care m-am maturizat, m-am cizelat , am legat noi prietenii, am rupt altele , am plans dar am si ras. Am realizat ca cel mai de pret lucru e sanatatea si ca nu trebuie sa dau ‘lucrurilor mici’ decat atentia care li se cuvine, nici macar un strop in plus.

                    Totodata, am inteles ca fiecare persoana pe care am           cunoscut-o  si-a lasat amprenta asupra mea. Fie ca e un cuvant, un sfat , o expresie , ei vor ramane in amintirea mea . Am invatat …

•   Cineva , acum mult timp mi-a spus ca mai intai trebuie sa ma respect pe tine insami, sa-mi acord toata atentia si grija mie, iar mai apoi pot aplica :”Respecta-ma si te voi respecta si eu“;
•    Am aflat ca daca vreau sa fiu fericita trebuie “sa-i ofer sufletului meu tot ce are nevoie pentru a fi fericit“;
•   Am inteles ca nu trebuie sa-mi fac planuri, pentru ca de cele mai multe ori cineva, ceva mi le da peste cap ;
•  Am aflat ca “sincer” vine din limba latina , de la “sin gere”, sin=fara , gere=ceara . Asa cum mierea este curata si dulce dupa ce este indepartata ceara , la fel sunt si persoanele sincere ;
• Am aflat ca “dragostea e dirijata de hormoni, chiar si cea mai profunda“;
• Am inteles ca trebuie sa ma accept , exact asa cum sunt, cu bune si cu rele;
• Am invatat semnificatia cuvantului “vanitos” de la cineva care se crede asa . Desi nu e …(zic eu);
• Am invatat ca nimeni nu-i perfect, dar ca uneori iubirea ne face sa credem ca cel de langa noi e . Ii negam  defectele, ii justificam faptele atunci cand nu merita si totul pentru ca “Dragostea e oarba“;
• Am inteles ca trebuie sa privesc partea plina a paharului ;
• Am invatat ca fericirea deplina nu exista. Exista doar franturi, mici momente de fericire . Asa cum spune Mircea Cartarescu : “Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul, este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzatie scurta si coplesitoare, este acea iluminare pe care-o cauta misticii si poetii“. Si are dreptate ;
• Am invatat ca “Daca din cer pica lamai, trebuie sa inveti sa faci                limonada “. Ii spuneam cuiva ca e un fel de Teorie a evolutionismului, a adaptabilitatii ;
• De asemenea acum stiu ca “Lions don’t represent a danger to butterflies“.

              Am invatat mult mai multe, dar toate sunt in mintea mea si-n sufletul meu. Si acolo vor ramane …

Ironie a sortii ..

                  Candva eram fetita cu parul inchis la culoare, prins in doua codite . Imi tineam strans parintii de mana si le povesteam despre intamplarile hazlii facute de colegii mei de scoala . Ma plimbam pe un camp lasat in paragina si vedeam un dig in departare . Acum acolo este o Catedrala . Pe timp de iarna faceam un om de zapada desi stiam ca mainile mele vor ingheta. Asteptam colindatorii dar imi era rusine sa le dau eu covrigii. Ma ascundeam dupa usa si ascultam fermecata vocile cristaline ale copiilor de varsta mea .

                 Nu stiam valoarea banilor . Imi placeau doar culorile lor . Credeam ca niciodata nu o sa am o hartie de 10.000 lei (lei vechi) si ca o sa raman pentru totdeauna copil . Un trandafir mare japonez , cu florile rosii si frumoase era asezat in vechea sufragerie iar la geamul dormitorului veneau vrabii care mancau firimiturile de paine puse de mine . Aveam o lume a mea, in care mileurile rotunde imi deveneau palarii, locul de sub  masa era casuta mea iar eu eram “mama” propriilor jucarii . Era o lume magica .

                Inocenta copilariei am pierdut-o . Uitandu-ma zilele trecute la un copil am inteles ca el e neajutorat, ochii lui cersesc iubire si abia incepe sa inteleaga lumea in care traieste . Atunci m-au cuprins lacrimile si am dorit sa simt din nou copilaria , puritatea si linistea , cand inocenta si iubirea sunt esentiale. Pe ei viata nu i-a intarit inca , nu stiu sa urasca , nu stiu ce e aia “rautate, razbunare si ranchiuna” .  Ei cunosc doar pace, liniste, iubire si caldura materna .

                Desigur, timpul trece, nu pot redevenii ce-am fost odata . Pot doar sa ma bucur de prezent si sa sper intr-un viitor mai bun. Ascult Leona Lewis , care-mi spune ca pot deveni  ”Better in time”. Acum totul s-a schimbat . Astept sa vad ce-mi rezerva destinul, sa vad cine ma va iubi, cine ma va angaja, daca voi fi sanatoasa si fericita .

                Tastatura, foile, pixul, mouse-ul , Tv-ul , automobilul mi-au devenit buni prieteni. Acum invat despre teorii de management, marketing si jucariile au disparut . Port ceasul auriu la mana stanga, sa-mi aminteasca permanent ca timpul trece . Doar traim intr-o “era a vitezei”, nu ? Telefonul mobil e tot mai util, te conecteaza la internet , realizeaza poze performante, inregistreaza etc. E legatura ta cu lumea inconjuratoare . Asa aflii ce mai fac rudele din alta tara , cand trebuie sa predai un proiect , unde-ti sunt colegii de liceu, unde lucreaza vechii prietenii si pe unde au fost in concediu cunostintele tale .

                Traim intr-o concurenta continua, in care “fiecare e pentru el”. O lume a aparentelor, in care poti fi tradat de cel mai bun prieten si unde pitzipoancele  si cocalarii sunt la loc de cinste. O “Romanie” in care vedetele de carton sunt VIP-uri ,  pluralul pentru hotel devine “hotele” iar salariile se maresc cu 50% cu putin timp inainte de alegeri  . O economie de consum, o presa de consum, o tara in care totul merge aiurea. Abia astept sa plec

               Ne grabim sa devenim “oameni mari “, iar apoi tanjim dupa copilarie ! Ce ironie !

Daca eram baiat ? / Cate ceva despre moda

                   De cand eram mica , mereu am fost de parere ca e mai usor si mai bine sa fii baiat decat fata . Aveam impresia ca ei sunt mai liberi. Pai ganditi-va : Grija pe care o au parintii atunci cand au o fata, comparativ cu atunci cand au un baiat. Baiatul e mai nebunatic, face ce vrea, e mai libertin si parintii ii permit asta. Pe cand parintii de fete sunt mai grijulii si au anumite pretentii .

                   Cand  trebuia sa-mi cumpar cate ceva de imbracat , mereu era o problema alegerea unor bluze, pantaloni sau pantofi deoarece erau atatea culori si modele , incat devenea foarte dificil . Pe cand baietii, asa cum ii vedeam eu atunci, erau mult mai nepasatori, nu puneau accent pe moda, haine asortate, preturi mari , eleganta si stil . Ma gandeam ce usor si bine trebuie sa fie cand esti baiat . O pereche de pantaloni/jeansi albastrii sau negrii, un tricou de orice culoare, cat mai simplu de preferinta si o pereche de pantofi/ adidas .

                   Desigur, perceptia mea s-a mai schimbat intre timp. Discutand cu diferite persoane, am vazut ca si baietii/barbatii au probleme in alegerea vestimentatiei. Iar lor li se pare ca gama este destul de vasta . Diferite firme, culori, modele, preturi , in functie de genul abordat : “hip-hop” , sport, elegant, casual etc..

                  Totusi, ati comparat vreodata numarul magazinelor de imbracaminte si accesorii exclusiv pentru femei cu cele destinate exclusiv barbatilor? Pai e destul de simplu. Desi suntem in secolul 21, gama de produse pentru fete/femei e mult mai larga, pe cand baietii/barbatii pot alege mai usor fiindca magazinele si produsele sunt mai putine. Incepand de la culori , materiale, modele, imprimeuri  toti creatorii de moda isi indreapta privirile spre femei. 

                   Ele sunt in centrul atentiei. Produse cosmetice, diferite geluri, creme care “merita toti banii”, moda, reviste de frumusete, diete, aerobic , fitness, masaj ..totul pentru femeile secolului 21. Care se pare ca au “preluat puterea”. Acum sunt directori, manageri, lucreaza in firme importante, organizatii internationale, vor functii de conducere in politica, sunt secretari de stat, europarlamentari si uneori ( destul de des poate ?!? ) castiga mai mult decat iubitul/sotul lor.

                  Stiu..unii pot spune ca barbatii sunt mult mai ingrijiti si ca li se acorda mult mai multa atentie acum decat in urma cu 10-20 ani.  Au aparut metrosexualii, care sunt puternic efeminati. De fapt doar se ingrijesc si nu vad nimic rau in asta . Doar ca dispare acel “menly”.  E adevarat, unii sunt pur si simplu – ingrijiti , eleganti, stilati, folosesc parfumuri de firma, camasa e tocmai calcata, pantofii lucesc, unghiile sunt date cu lac incolor si corpul este intretinut de salile de forta – fara a da impresia ca sunt metrosexuali . Depinde de educatia fiecaruia, de mediul familial si desigur de domeniul de activitate . 

                 Deci, mi-am schimbat parerea din copilarie .. Nu-mi mai doresc atat de mult sa fiu baiat

“Sa nu ma parasesti”

                                    

                  Anul trecut, de ziua mea am primit cadou o carte . “Sa nu ma parasesti ” de Kazuo Ishiguro . Nu stiam cine-i acest autor, ce carti a mai scris, cati ani are si care ar putea fi subiectul volumului. De aceea surpriza a fost mare.

                  E o carte as zice eu moderna , care vorbeste de un subiect real si posibil al acestui mileniu. O carte care accepta existenta clonelor, a unor persoane realizate dupa modelul altora . Ideea principala ar fi : “Au clonele suflet ? Ele pot iubi? Au dreptul sa iubeasca sau sunt doar niste marionete in mana noastra? Ne putem folosi de ele? “ Sunt doar niste simplii “donatori de organe” pentru oamenii normali?

                   Ne este infatisata o lume ciudata, a scolii Hailsham unde sunt educati si traiesc numai “donatori”,  clone care incet, incet , inteleg lumea in care traiesc. Persoanajele principale sunt trei , Kathy(povestitoarea), Ruth si Tommy . Acestia sunt urmariti din copilarie pana la maturitate si mai apoi moarte. Sunt la fel de normali ca si noi,  picteaza, citesc, scriu poezii, se joaca , invata , dar totusi nu pot ocupa un alt loc in societate. Au intrebari, nelamuriri, iubesc, se tem , rad si plang . Totusi sunt supusi unui destin diferit. Nu au sansele noastre.

                    Per total, e o carte buna, care trezeste intrebari si idei noi. Tristetea finalului e normala , se naste o melancolie a imposibilitatii schimbarii destinului .

                    Pentru cei interesati de subiect : Lectura placuta!

Sfarsit de septembrie..

                   Well, cuvintele sunt de prisos cateodata. Cum poti sa descrii ce simti atunci cand marea iti atinge degetele, cand nisipul iti pleaca brusc de sub picioare? Care e senzatia data de atingerea razelor dulci ale soarelui? Poti doar sa simti, sa crezi si sa te bucuri de tot. A fost o vara fierbinte, frumoasa, cu multe amintiri si impliniri pe toate planurile. Au fost, normal si unele momente triste..dar mereu “Life goes on”. Showul merge mai departe si trebuie sa trecem peste.

                   Incepe facultatea, nebunia revederilor, cursuri, oboseala , trezitul mult mai devreme etc.. Si partea proasta e ca deja sunt obosita..

                   Am iesit in oras aseara si acum sunt racita. Stranut mereu, ma dor ochii si parca cer sa fie inchisi , sa se odihneasca 1000 de ani . Frig, aer rece, haine neadecvate, curent ..sau poate sunt prea sensibila eu. Sau poate ca e de vina vremea asta capricioasa. Se joaca cu noi, cu hainele noastre , cu soarele, norii, ploaia si planurile noastre . Zicea cineva “Nu exista vreme rea, ci doar haine nepotrivite“ Cert e ca acum stau cu termometrul langa mine , servetele parfumate , dar si niste pastile pentru gat.

                   Cam atat…