Arhivele lunare: decembrie 2011

Mosul?

Mosul?

Am impodobit bradul (asortat cu rosu si putin auriu..sa fie modern si atragator :) ) si astept putina zapada sa dezmierde pamantul cel rece si uscat.

Porcul s-a tinut de promisiune, lasandu-se taiat si preparat in fel si chip. Carnea pentru sarmalute asteapta linistita in congelator , carnatii sunt la uscat, toba e gata iar maine fac cozonacul! Si-l astept pe mosul ! Zurgalai, colindatori, covrigi pusi pe plita sobei la incalzit, motanul cel negricios si jucaus..toate par a fi departe acum, undeva intr-o poveste privita prin ochii unui copil numit Sanziana.

Inca simt caldura sarbatorilor de la tara, cand nu prea stiam multe despre viata. Imi aduc aminte iarna in care am aflat ca Mos Craciun nu exista cu adevarat. Cred ca eram prin clasa a 3a, deci vreo 9 anisori :) (cam maricica as zice). Imi mai trecuse mie pe la ureche cate un zvon, dar nu-l luasem in serios, incapatanandu-ma a crede si a pastra magia mosului . Verisoarele mai mari imi ziceau sa-l pandesc pe mosul, sa nu dorm toata noaptea sau, si mai haios, sa pun la inregistrat o caseta iar dimineata sa vad daca s-a auzit ceva sau mosul mi-a lasat vreun mesaj :) Dar eu n-aveam treaba! Desi mosul de la serbarea de Craciun era cam tinerel, cu pielea moale, vocea de copil si barba cam artificiala, continuam sa cred..pentru ca vroiam .

In iarna aia imi amintesc ca urma sa ne mutam, ai mei erau ocupati cu amenajarea noului apartament iar eu ma cam plictiseam ..asa ca am plecat cu matusa mea in oras la plimbare. Aveam sa aflu ca plecam in cautare de cadouri !!:D Nu mica mi-a fost mirarea sa descopar o parte din cadouri sub bradul verisoarei mele mai micute. Iar magia mosului a disparut . Partial. Pentru ca si acum astept cate o surpriza din partea parintilor. Sunt tare priceputi in alesul pijamalelor !

Tu cum ai aflat ca mosul nu exista? :D

Pregatiri

Pregatiri

Craciunul se petrece in familie. Si nici anul acesta n-am sa ma abat de la regula. Am impodobit bradutul, ca o adevarata ecologista ce sunt, am cumparat bomboane cu gust dulceag de cocos, vinul cu portocala isi face simtita prezenta iar Mosul sper sa nu ma uite nici in acest an! Perioada de decembrie ne face mai buni..vad asta in ochii copiilor, in inocenta si-n colindele cantate cu atat de multa bucurie. Parca doar zapada lipseste..dar cu putin ajutor poate, poate minunea apare! Sper doar sa nu exagereze :)

Zilele astea m-am impartit intre curatenia de Craciun, impodobitul casei, taiatul traditional al porcului, facultate (pe ultima suta de metri, ce-i drept), plimbari prin oras cu prietenii (caci ornamentele orasului se cer imortalizate in fotografii, din care nelipsita-s ) .

In rest..voie buna, colinde, zurgalai..astept colindatorii si seara de Ajun :P

Lupta

Lupta

Tic-tac, tic-tac, tic-tac! Cand ai facut ultima data ceva memorabil? Ceva care sa faca dintr-o zi normala una speciala, pe care s-o poti diferentia din multimea asta de zile? Cand?! Parca toate zilele se scurg la fel, minutele trec, orele trec..toate la fel, cu mici minusuri si plusuri. Si culmea, mereu ma culc tarziu, trag de timpul asta si parca as vrea sa fac mai multe. As vrea, am vointa, dar nu actionez! Ma trezesc la 10 dimineata, mananc ceva, intru pe internet, plec la facultate, ma intorc, vad un film, iar net..si gata ziua. Soiul ala de letargie , desi e greu de recunoscut (cel putin pe hartie), provine dintr-o depresie . Pentru ca stiu ca gresesc. Stiu ca lenea, letargia si nepasarea asta nu e buna, nu poate aduce ceva bun dar ma complac in situatia asta si am impresia ca nu ma pot sustrage. Vreau sa gasesc puterea sa ma ridic, stiu ce e de facut, dar nu actionez. Mi-e frica de consecinte. Pentru ca nu vreau sa ma imbolnavesc, nu se merita.

Si spun asta pentru ca zilele trecute am participat la un simpozion..iar in micutul grup din care faceam parte a aparut si un baiat, in scaun cu rotile. Nu pot sa va exprim in cuvinte tot ce exprimau ochii lui. Stiti cum e caprioara cu ochii umezi? Amplificati! Un amalgam de sentimente, pe alocuri contradictorii. In ochisorii aia am zarit mila, curaj, tristete, prietenie, un strigat de ajutor si multa iubire. Plus lupta! Continua. Pentru ca altul renunta de mult..renunta la facultate, renunta la chinul asta permanent si-si plangea de mila. De pilda eu :) . Oare?

Deci..nu ramane decat sa actionez, sa lupt! Pentru ca e o lupta. Pentru sanatate (fizica si mentala), o viata mai buna, mai frumoasa, fericire si implinire. Suna a cliseu, dar e realitatea! Trebuie doar sa-mi fac curaj pentru a actiona, pentru a schimba ce trebuie schimbat. Cat mai curand, ca tot incepe un an nou..