Am impodobit bradul (asortat cu rosu si putin auriu..sa fie modern si atragator 
) si astept putina zapada sa dezmierde pamantul cel rece si uscat.
Porcul s-a tinut de promisiune, lasandu-se taiat si preparat in fel si chip. Carnea pentru sarmalute asteapta linistita in congelator , carnatii sunt la uscat, toba e gata iar maine fac cozonacul! Si-l astept pe mosul ! Zurgalai, colindatori, covrigi pusi pe plita sobei la incalzit, motanul cel negricios si jucaus..toate par a fi departe acum, undeva intr-o poveste privita prin ochii unui copil numit Sanziana.
Inca simt caldura sarbatorilor de la tara, cand nu prea stiam multe despre viata. Imi aduc aminte iarna in care am aflat ca Mos Craciun nu exista cu adevarat. Cred ca eram prin clasa a 3a, deci vreo 9 anisori (cam maricica as zice). Imi mai trecuse mie pe la ureche cate un zvon, dar nu-l luasem in serios, incapatanandu-ma a crede si a pastra magia mosului . Verisoarele mai mari imi ziceau sa-l pandesc pe mosul, sa nu dorm toata noaptea sau, si mai haios, sa pun la inregistrat o caseta iar dimineata sa vad daca s-a auzit ceva sau mosul mi-a lasat vreun mesaj Dar eu n-aveam treaba! Desi mosul de la serbarea de Craciun era cam tinerel, cu pielea moale, vocea de copil si barba cam artificiala, continuam sa cred..pentru ca vroiam .
In iarna aia imi amintesc ca urma sa ne mutam, ai mei erau ocupati cu amenajarea noului apartament iar eu ma cam plictiseam ..asa ca am plecat cu matusa mea in oras la plimbare. Aveam sa aflu ca plecam in cautare de cadouri !!:D Nu mica mi-a fost mirarea sa descopar o parte din cadouri sub bradul verisoarei mele mai micute. Iar magia mosului a disparut . Partial. Pentru ca si acum astept cate o surpriza din partea parintilor. Sunt tare priceputi in alesul pijamalelor !
Tu cum ai aflat ca mosul nu exista? 
